cuceritor

Romanian

Etymology

From cuceri +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /ku.t͡ʃe.riˈtor/

Noun

cuceritor m (plural cuceritori)

  1. conqueror, victor

Declension

Declension of cuceritor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cuceritor cuceritorul cuceritori cuceritorii
genitive-dative cuceritor cuceritorului cuceritori cuceritorilor
vocative cuceritorule cuceritorilor

Adjective

cuceritor m or n (feminine singular cuceritoare, masculine plural cuceritori, feminine and neuter plural cuceritoare)

  1. conquering, winning, victorious

Declension

Declension of cuceritor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite cuceritor cuceritoare cuceritori cuceritoare
definite cuceritorul cuceritoarea cuceritorii cuceritoarele
genitive-
dative
indefinite cuceritor cuceritoare cuceritori cuceritoare
definite cuceritorului cuceritoarei cuceritorilor cuceritoarelor