drept
Norwegian Bokmål
Verb
drept
- past participle of drepe
Romanian
Alternative forms
Etymology
From the older form dirept, derept, from Late Latin drictus or Vulgar Latin *dērēctus, from Latin dīrectus. Doublet of direct, a later borrowing.
Pronunciation
- IPA(key): [drept]
Audio: (file) Audio: (file)
Adjective
drept m or n (feminine singular dreaptă, masculine plural drepți, feminine and neuter plural drepte)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | drept | dreaptă | drepți | drepte | |||
| definite | dreptul | dreapta | drepții | dreptele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | drept | drepte | drepți | drepte | |||
| definite | dreptului | dreptei | drepților | dreptelor | ||||
Adverb
drept
Noun
drept n (plural drepturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | drept | dreptul | drepturi | drepturile | |
| genitive-dative | drept | dreptului | drepturi | drepturilor | |
| vocative | dreptule | drepturilor | |||
Derived terms
Related terms
Further reading
- “drept”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025