drept

Norwegian Bokmål

Verb

drept

  1. past participle of drepe

Romanian

Alternative forms

Etymology

From the older form dirept, derept, from Late Latin drictus or Vulgar Latin *dērēctus, from Latin dīrectus. Doublet of direct, a later borrowing.

Pronunciation

  • IPA(key): [drept]
  • Audio:(file)
  • Audio:(file)

Adjective

drept m or n (feminine singular dreaptă, masculine plural drepți, feminine and neuter plural drepte)

  1. right (referring to the direction or side)
    Antonym: stâng
    piciorul meu dreptmy right leg
  2. right, just, moral
  3. straight

Declension

Declension of drept
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite drept dreaptă drepți drepte
definite dreptul dreapta drepții dreptele
genitive-
dative
indefinite drept drepte drepți drepte
definite dreptului dreptei drepților dreptelor

Adverb

drept

  1. rightly, justly

Noun

drept n (plural drepturi)

  1. right
    Synonym: dicheomă
  2. justice

Declension

Declension of drept
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative drept dreptul drepturi drepturile
genitive-dative drept dreptului drepturi drepturilor
vocative dreptule drepturilor

Derived terms

Further reading