evenire
Latin
Verb
ēvenīre
- present active infinitive of ēveniō
Romanian
Etymology
Noun
evenire f (plural eveniri)
- (dated) happening, occurrence
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | evenire | evenirea | eveniri | evenirile | |
| genitive-dative | eveniri | evenirii | eveniri | evenirilor | |
| vocative | evenire, evenireo | evenirilor | |||
References
- evenire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN