evenire

Latin

Verb

ēvenīre

  1. present active infinitive of ēveniō

Romanian

Etymology

From eveni +‎ -re.

Noun

evenire f (plural eveniri)

  1. (dated) happening, occurrence

Declension

Declension of evenire
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative evenire evenirea eveniri evenirile
genitive-dative eveniri evenirii eveniri evenirilor
vocative evenire, evenireo evenirilor

References

  • evenire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN