forfoti

Romanian

Etymology

Probably onomatopoetic.

Verb

a forfoti (third-person singular present forfotește, past participle forfotit) 4th conjugation

  1. to bustle
  2. to swarm
  3. to fuss

Conjugation

    conjugation of forfoti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a forfoti
gerund forfotind
past participle forfotit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present forfotesc forfotești forfotește forfotim forfotiți forfotesc
imperfect forfoteam forfoteai forfotea forfoteam forfoteați forfoteau
simple perfect forfotii forfotiși forfoti forfotirăm forfotirăți forfotiră
pluperfect forfotisem forfotiseși forfotise forfotiserăm forfotiserăți forfotiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să forfotesc să forfotești să forfotească să forfotim să forfotiți să forfotească
imperative — tu — — voi —
affirmative forfotește forfotiți
negative nu forfoti nu forfotiți

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.