hugium
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish هجوم (hücum).
Noun
hugium n (plural hugiumuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hugium | hugiumul | hugiumuri | hugiumurile | |
| genitive-dative | hugium | hugiumului | hugiumuri | hugiumurilor | |
| vocative | hugiumule | hugiumurilor | |||
References
- hugium in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN