izbucnire
Romanian
Etymology
Noun
izbucnire f (plural izbucniri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | izbucnire | izbucnirea | izbucniri | izbucnirile | |
| genitive-dative | izbucniri | izbucnirii | izbucniri | izbucnirilor | |
| vocative | izbucnire, izbucnireo | izbucnirilor | |||