lutian
Old English
Etymology
From Proto-Germanic *lutōną
Pronunciation
- IPA(key): /ˈlu.ti.ɑn/
Verb
lutian
Conjugation
Conjugation of lutian (weak, class 2)
| infinitive | lutian | lutienne |
|---|---|---|
| indicative mood | present tense | past tense |
| first person singular | lutiġe | lutode |
| second person singular | lutast | lutodest |
| third person singular | lutaþ | lutode |
| plural | lutiaþ | lutodon |
| subjunctive | present tense | past tense |
| singular | lutiġe | lutode |
| plural | lutiġen | lutoden |
| imperative | ||
| singular | luta | |
| plural | lutiaþ | |
| participle | present | past |
| lutiende | (ġe)lutod | |