muncitoresc

Romanian

Etymology

From muncitor +‎ -esc.

Adjective

muncitoresc m or n (feminine singular muncitorească, plural muncitorești)

  1. working-class

Declension

Declension of muncitoresc
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite muncitoresc muncitorească muncitorești muncitorești
definite muncitorescul muncitoreasca muncitoreștii muncitoreștile
genitive-
dative 		indefinite muncitoresc muncitorești muncitorești muncitorești
definite muncitorescului muncitoreștii muncitoreștilor muncitoreștilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.