plutire
Romanian
Etymology
Noun
plutire f (plural plutiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | plutire | plutirea | plutiri | plutirile | |
| genitive-dative | plutiri | plutirii | plutiri | plutirilor | |
| vocative | plutire, plutireo | plutirilor | |||