ponderare
See also: ponderaré
Italian
Etymology
Verb
ponderàre (first-person singular present pòndero, first-person singular past historic ponderài, past participle ponderàto, auxiliary avére)
- (transitive) to ponder, think over
Conjugation
Conjugation of ponderàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
Anagrams
Latin
Verb
ponderāre
- inflection of ponderō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
ponderare f (plural ponderări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ponderare | ponderarea | ponderări | ponderările | |
| genitive-dative | ponderări | ponderării | ponderări | ponderărilor | |
| vocative | ponderare, ponderareo | ponderărilor | |||
References
- ponderare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
ponderare
- first/third-person singular future subjunctive of ponderar