refracta
Catalan
Verb
refracta
- inflection of refractar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Latin
Participle
refrācta
- inflection of refrāctus:
- nominative/vocative feminine singular
- nominative/accusative/vocative neuter plural
Participle
refrāctā
- ablative feminine singular of refrāctus
Romanian
Etymology
Borrowed from French réfracter.
Verb
a refracta (third-person singular present refractă, past participle refractat, third-person subjunctive refracte) 1st conjugation
- to refract
Conjugation
conjugation of refracta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a refracta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | refractând | ||||||
| past participle | refractat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | refract | refracți | refractă | refractăm | refractați | refractă | |
| imperfect | refractam | refractai | refracta | refractam | refractați | refractau | |
| simple perfect | refractai | refractași | refractă | refractarăm | refractarăți | refractară | |
| pluperfect | refractasem | refractaseși | refractase | refractaserăm | refractaserăți | refractaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să refract | să refracți | să refracte | să refractăm | să refractați | să refracte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | refractă | refractați | |||||
| negative | nu refracta | nu refractați | |||||
Spanish
Verb
refracta
- inflection of refractar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative