Romanian
Etymology
Borrowed from French réticule.
Noun
reticul n (plural reticule)
- reticle
- (cytology) reticulum
Declension
Declension of reticul
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
reticul
|
reticulul
|
reticule
|
reticulele
|
| genitive-dative
|
reticul
|
reticulului
|
reticule
|
reticulelor
|
| vocative
|
reticulule
|
reticulelor
|