sfărâma

Romanian

Etymology

From s- +‎ fărâma.

Verb

a sfărâma (third-person singular present sfărâmă, past participle sfărâmat) 1st conjugation

  1. (transitive, reflexive) to break, shatter
    Synonym: zdrobi

Conjugation

    conjugation of sfărâma (first conjugation, no infix)
infinitive a sfărâma
gerund sfărâmând
past participle sfărâmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sfărâm sfărâmi sfărâmă sfărâmăm sfărâmați sfărâmă
imperfect sfărâmam sfărâmai sfărâma sfărâmam sfărâmați sfărâmau
simple perfect sfărâmai sfărâmași sfărâmă sfărâmarăm sfărâmarăți sfărâmară
pluperfect sfărâmasem sfărâmaseși sfărâmase sfărâmaserăm sfărâmaserăți sfărâmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sfărâm să sfărâmi să sfărâme să sfărâmăm să sfărâmați să sfărâme
imperative — tu — — voi —
affirmative sfărâmă sfărâmați
negative nu sfărâma nu sfărâmați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.