strănut

Romanian

Etymology 1

From the verb strănuta, or possibly corresponding to Late Latin sternūtum, from Latin sternuō. Compare Italian starnuto, Spanish estornudo.

Noun

strănut n (plural strănuturi)

  1. a sneeze
Declension
Declension of strănut
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative strănut strănutul strănuturi strănuturile
genitive-dative strănut strănutului strănuturi strănuturilor
vocative strănutule strănuturilor

Etymology 2

Verb

strănut

  1. first-person singular present indicative/subjunctive of strănuta