strigăt
See also: strigat
Romanian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ˈstri.ɡət/
Noun
strigăt n (plural strigăte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | strigăt | strigătul | strigăte | strigătele | |
| genitive-dative | strigăt | strigătului | strigăte | strigătelor | |
| vocative | strigătule | strigătelor | |||