tolerare

See also: toleraré

Latin

Verb

tolerāre

  1. present active infinitive of tolerō  "to bear, to endure, to tolerate"
  2. second-person singular present passive imperative of tolerō
  3. second-person singular present passive indicative of tolerō  "be thou endured, be thou tolerated"

Romanian

Etymology

From tolera +‎ -re.

Noun

tolerare f (plural tolerări)

  1. tolerance

Declension

Declension of tolerare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tolerare tolerarea tolerări tolerările
genitive-dative tolerări tolerării tolerări tolerărilor
vocative tolerare, tolerareo tolerărilor

Spanish

Verb

tolerare

  1. first/third-person singular future subjunctive of tolerar