turtă
Romanian
Etymology
Inherited from Latin turta. Thought to derive from Latin tŏrta f (“twisted”), which yielded toartă in Romanian. Compare Aromanian turtã.
Noun
turtă f (plural turte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | turtă | turta | turte | turtele | |
| genitive-dative | turte | turtei | turte | turtelor | |
| vocative | turtă, turto | turtelor | |||