turti

Romanian

Etymology

From turtă.

Verb

a turti (third-person singular present turtește, past participle turtit) 4th conjugation

  1. to flatten
  2. to batter in, crush

Conjugation

    conjugation of turti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a turti
gerund turtind
past participle turtit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present turtesc turtești turtește turtim turtiți turtesc
imperfect turteam turteai turtea turteam turteați turteau
simple perfect turtii turtiși turti turtirăm turtirăți turtiră
pluperfect turtisem turtiseși turtise turtiserăm turtiserăți turtiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să turtesc să turtești să turtească să turtim să turtiți să turtească
imperative — tu — — voi —
affirmative turtește turtiți
negative nu turti nu turtiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.