vexare
Latin
Verb
vexāre
- inflection of vexō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
vexare f (plural vexări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vexare | vexarea | vexări | vexările | |
| genitive-dative | vexări | vexării | vexări | vexărilor | |
| vocative | vexare, vexareo | vexărilor | |||