vingere
Dutch
Verb
vingere
- (dated or formal) singular present subjunctive of vingeren
Romanian
Etymology
Noun
vingere f (plural vingeri)
- (dated) victory
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vingere | vingerea | vingeri | vingerile | |
| genitive-dative | vingeri | vingerii | vingeri | vingerilor | |
| vocative | vingere, vingereo | vingerilor | |||