vorbire
Romanian
Etymology
Noun
vorbire f (plural vorbiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vorbire | vorbirea | vorbiri | vorbirile | |
| genitive-dative | vorbiri | vorbirii | vorbiri | vorbirilor | |
| vocative | vorbire, vorbireo | vorbirilor | |||