wiroc
Old Dutch
Etymology
From *wī (“sacred”) + rōc (“smoke”).
Noun
wīrōc m
Inflection
Declension of wīrōc (masculine i-stem noun)
| case | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | wīrōc | wīrōki |
| accusative | wīrōc | wīrōki |
| genitive | wīrōkis | wīrōco |
| dative | wīrōki | wīrōkin, wīrōcon |
Descendants
- Middle Dutch: wierôoc
- Dutch: wierook
References
- “wīrōk”, in Oudnederlands Woordenboek, 2012