cadiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قاضی (kadi), from Arabic قَاضٍ (qāḍin).
Noun
cadiu m (plural cadii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cadiu | cadiul | cadii | cadiii | |
| genitive-dative | cadiu | cadiului | cadii | cadiilor | |
| vocative | cadiule | cadiilor | |||